Una din cea mai mare trasnaie facuta de mine si pe care nu am sa o uit niciodata ,este Trasnaia cu manusa.Totul incepe intr o dimineata superba ,asa cum o vede fiecare copil,in care mama m a certat si daca nu ma insel am primit si o palma.Copil rau cum eram eu pe atunci ,cum puteam eu sa accept asa ceva si ma gandisem eu "Da de ce ma bate mama intr una ,de ce sunt eu proasta si stau sa ma bata ,stai ca fac eu ceva sa nu ma mai bata...".Ce credeti ca mi a trecut prin minte? Mda...sa fug de acasa .Dar ce credeti ca am luat cu mine? Va ganditi ca ceva de mancare, bani,apa?NU... eu mi am luat pistolul cu bile si o manusa de 6000 de bile de pistol (colectia mea de pe atunci) si am plecat.Bineinteles ca habar nu aveam unde ma duc si nici prin cap nu imi trecea ce voi face si toate astea pentru ca stiam sigur ca am manusa mea cu bile si nu o sa am nevoie de altceva.M am invartit,m am rasucit si m am intors inapoi pentru ca nu imi placea zona prin care planuiam sa merg.Am incercat prin alta zona,unde mi am si pierdut manusa mea cu 6000 de bile ,deci imi pierdusem proviziile supravietuirii in viziunea unui copil.Dar tot incercand si incercand m am trezit tot la mine in cartier.M am enervat ca nu stiam pe unde sa ma duc si ca am pierdut si bilele si m am intors acasa pentru ca nu stiam ca e atat de greu sa pleci de acasa,mai ales cand nici nu stiam prea bine decat o bucatica din cartier.La 6 ani ce vrei?Faza tare este ca ,ajunsa acasa,m a luat mama la zori ,eu lasand inainte sa plec de acasa un biletel "De adio".A ras mama de mine nitel si i a trecut.Ea cred ca a uitat,eu nu :))Daca ar fi sa gasesc sinonimul copilariei ,cel mai potrivit cuvant ar fi libertatea. Libertate care cu cresterea in varsta ni se fura un pic cate un pic.Nimeni nu ne poate fura toata libertatea deci un strop de copilarie va fi mereu in noi dar din pacate nu il vom mai putea valorifica asa cum obisnuiam.Iportant este sa te bucuri de momentele traite chiar daca trecutul a avut si parti urate, trebuie sa ne amintim doar acele clipe de vis pe care le a trait total intens ,canva,copilul din noi.Copilaria va ramane intotdeauna intiparita ca un filmulet ,in interiorul nostru si ar fi pacat sa se ajunga la ideea ca maturizarea e calea spre perfectiune sau cel putin spre normalitate.Acolo unde copilul de alta data este mort definitiv, acolo se va gasi intotdeauna un suflet trist, singur si pierdut.Niciodata nu e prea tarziu sa scoatem putin copilul din interiorul nostru la suprafata pentru ca doar atunci vom simti fericirea si bucuria imensa pe care o simteam cand eram copii.In spatele privirii inocente si necunoscatoare pana si un copil crede ca aceasta pretioasa copilarie reprezinta fericirea iar maturitatea doar dezatru.Parerea mea este ca normalitatea se naste atunci cand copilaria si maturitatea se combina echilibrat.Fa astfel incat sa nu iti regreti timpul trecut si copilaria pe care nu o mai ai ci sa faci astfel incat la batranete sa simti aceeasi nostalgie pentru ce traiesti acum,in prezent.